Era ploaie măruntă, iar eu mă întorceam acasă, pe scara blocului.
La etajul doi m-a strigat vecina mea, tanti Maria.
Ținea două plase grele și era obosită.
M-a rugat să le duc sus, pentru că liftul nu mergea.
Am luat plasele și am urcat încet până la etajul patru.
În casă, mi-a spus că s-a ars becul din hol.
Am scos vechiul bec și am pus unul nou.
S-a luminat tot holul, iar tanti Maria a zâmbit.
Mi-a oferit ceai fierbinte și o felie de cozonac drept mulțumire.
Am stat puțin de vorbă despre cartier și despre vreme.
Când am plecat, mi-a spus: „Te aștept oricând ai timp; un vecin bun e aur.”
M-am simțit bine, pentru că am putut să ajut.