Rainy Sunday Line at the Polls

Duminică dimineață, m-am așezat la coadă la secția de votare din cartier, cu umbrela picurând pe pantofi.

Sunday morning, I got in line at the neighborhood polling station, with my umbrella dripping onto my shoes.

Șirul se întindea până la colțul blocului, iar oamenii oftau, dar nimeni nu pleca.

The line stretched to the corner of the building, and people sighed, but no one left.

În spatele meu, o doamnă în vârstă povestea cum venea cu soțul ei odinioară și nu ratau nicio alegere.

Behind me, an elderly lady told how she used to come with her husband long ago and they never missed an election.

În față, un tată îi număra treptele fiului, ca să uite de ploaie și de timp.

In front, a father counted the steps for his son, so he'd forget about the rain and the time.

Voluntarii au ieșit din când în când cu ceai fierbinte, iar cineva a strigat: „Hai că merge repede!”

Volunteers came out from time to time with hot tea, and someone shouted, "Come on, it's moving fast!"

De fapt, nu mergea repede, însă glumele se lipeau de noi ca niște umbrele mai mari.

In fact, it wasn't moving fast, but the jokes stuck to us like bigger umbrellas.

Câte un câine comunitar trecea printre picioare, scutura ploaia și ne făcea să zâmbim fără să vrem.

Now and then a stray dog passed between our legs, shook off the rain, and made us smile against our will.

Minutele s-au tot adunat, iar telefonul îmi arăta notificări, dar l-am băgat la loc în buzunar.

The minutes kept adding up, and my phone showed me notifications, but I put it back in my pocket.

Când am intrat, sala mirosea a hârtie udă și a cafea, iar membrii comisiei ne-au salutat cu ochi obosiți.

When I went in, the room smelled of wet paper and coffee, and the commission members greeted us with tired eyes.

Am ștampilat hotărât, de parcă semnam un pact cu mine, și am lăsat în urmă tăcerea cabinei.

I stamped decisively, as if signing a pact with myself, and I left behind the cabin's silence.

La ieșire, coada era tot acolo, dar parcă mai ușoară: oamenii se mișcau încet, și totuși, nu mai păreau singuri.

On the way out, the line was still there, but somehow lighter: people moved slowly, and yet, they no longer seemed alone.