First Night Near Obor

M-am mutat ieri într-un apartament micuț, aproape de Piața Obor, și încă miroase a vopsea proaspătă amestecată cu mirosul de vară încinsă.

I moved yesterday into a small apartment near Obor Market, and it still smells like fresh paint mixed with the baked summer heat.

Deși nu mi-a fost deloc ușor să urc cutiile pe scări, că liftul iar era blocat între etaje, m-am trezit zâmbind când am deschis ușa și am auzit cum scârțâie parchetul vechi.

Although it was anything but easy to carry the boxes up the stairs, since the elevator was stuck between floors again, I found myself smiling when I opened the door and heard the old parquet creak.

Vecina de la doi, cu părul prins în batic, a apărut ca din senin cu un borcan de zacuscă și mi-a spus, ca o consolare, că „așa e la început, dar te obișnuiești repede”.

The neighbor from the second floor, hair tied in a kerchief, appeared out of nowhere with a jar of zacuscă and told me, as consolation, that “that’s how it is at the beginning, but you get used to it quickly.”

Am tras draperiile prăfuite, am deschis larg geamurile și, cât timp se aerisea, am început să potrivesc în minte unde-or sta cărțile, unde încape canapeaua, și dacă ficusul supraviețuiește la balcon.

I pulled the dusty curtains, threw the windows wide open, and, while it aired out, I started arranging in my head where the books would go, where the sofa would fit, and whether the ficus would survive on the balcony.

Cutia cu farfuriile bunicii s-a clătinat periculos pe ultima treaptă, iar inima mi-a stat o clipă, dar am prins-o la timp și mi s-a luat o piatră de pe inimă.

The box with Grandma’s plates wobbled dangerously on the last step, and my heart stopped for a moment, but I grabbed it in time and felt a weight lift off my chest.

A venit și tata cu bormașina, hotărât să prindă rafturile „să nu-ți pice-n cap”, însă instalația veche a scos scântei când am băgat prelungitorul în priză, așa că am decis să lăsăm meșterul să-și facă treaba a doua zi.

Dad also came with the drill, determined to fix the shelves “so they don’t fall on your head,” but the old wiring threw sparks when we plugged in the extension cord, so we decided to let the handyman do his job the next day.

Până atunci, am făcut curat lună în bucătărie, am spălat pe fugă câteva pahare și am mâncat pe o cutie întoarsă, ca la picnic, în timp ce din stradă se auzea huruitul tramvaiului 21.

Until then, I scrubbed the kitchen spotless, quickly washed a few glasses and ate on an upside-down box, like at a picnic, while the rumble of tram 21 drifted in from the street.

Spre seară, administratorul asociației a bătut în ușă, curios să știe „cine mai vine pe scara noastră”, și, după ce a povestit vreo trei zvonuri despre vecini, m-a anunțat că ședința de bloc e joia.

Toward evening, the building association’s manager knocked on the door, curious to know “who else is coming on our stairwell,” and, after sharing a few neighborly rumors, he informed me that the building meeting is on Thursdays.

Când s-a lăsat răcoarea, am ieșit pe balcon cu o cană de ceai; am privit acoperișurile amestecate și norii care se topeau în roz, și m-a cuprins un fel de liniște pe care n-o mai simțisem de mult.

When the coolness set in, I stepped onto the balcony with a mug of tea; I looked at the jumble of rooftops and the clouds melting into pink, and a kind of calm came over me that I hadn’t felt in a long time.

Mi-am dat seama că, oricât de obosită eram, m-am mutat nu doar cu lucruri, ci și cu obiceiurile mele: o carte deschisă pe brațul canapelei, lumina caldă a veiozei, promisiunea unui început pe care îl pot modela.

I realized that, no matter how tired I was, I had moved not just my things, but also my habits: a book open on the arm of the sofa, the warm light of the lamp, the promise of a beginning I can shape.